| Academician |
Legea privind organizarea si f...
Academia Romana
Regulament pentru primirile de...
Lucian Blaga
Ion Bianu
Ion Agarbiceanu
Constantin Anastasatu
Marius Andruh
Eugen I. Angelescu
Grigore Antipa
(n. 18 noiembrie 1856, Similişoara Bogdanei, Vaslui; d. 31 decembrie 1931, Huşi) a fost un Episcop român, membru de onoare al Academiei Române.
A văzut lumina zilei la 18 noiembrie 1856 în cătunul Similişoara, comuna Bogdana, judeţul Tutova. A fost botezat cu numele Ioan.
Din cauza unei boli a fost nevoit să urmeze clasa I primară între anii 1865-1868 în Bogdana şi în Chiţocul Vasluiului şi celelalte clase primare la Şcoala publică nr. 1, de lângă Biserica Vovidenie din Bârlad, între 1869 – 1872.
Îşi continuă studiile la Seminarul din Huşi ( 1872 – 1876 ), apoi pe cele ale Seminarului Socola din Iaşi ( 1876 – 1879 ).
Revenit în Bârlad a funcţionat ca institutor la Pensionul profesorului Ioan Popescu ( 1879 – 1880 ).
După căsătorie ( 1880 ) a avut şase copii care au devenit profesori, magistraţi, pictori.
A urmat apoi cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti ( 1885 – 1892 ) unde-şi susţine licenţa ( 1892 ), după care devine paroh al bisericii “Sfântul Ilie” din Bârlad ( 1892 – 1912 ), Profesor de Filosofie şi de Limba română la Şcoala Normală, Profesor de Religie la Liceul “Gh. Roşca Codreanu”, la Şcoala secundară de fete “Nicolae Roşca Codreanu” ( la care a fost şi director ), precum şi la Externatul de fete.
Membru al Consistoriului Eparhiei Huşi ( 1897 – 1900 ) unde devine preşedinte ( 1906 – 1909 ), apoi membru al Consistoriului superior ( 1909 – 1918 ), după care a fost hirotonisit sub numele de Iacov Bârlădeanu, devenind locotenent de Episcop de Huşi ( până în 1921 ), vicar al Episcopiei huşene, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei ( 1921 ), egumen al bisericii “Sfântului Spiridon” din Iaşi ( 1921 – 1923 ).
Numit Episcop al “Dunării de Jos” ( 1923 – 1924 ), apoi al Huşilor ( 1924 – 1931 ). Acolo a creat un muzeu şi a reorganizat “Buletinul Eparhiei Huşilor”.
A mai deţinut diferite funcţii şi a fost recompensat cu diferite medalii şi plachete: protoiereu al Inspectoratului Şcolar, consilier comunal şi senator de Tutova, membru al Comisiei Monumentelor Istorice din judeţul Tutova, membru de onoare al Academiei Române ( 1919 ), membru al Societăţii Franceze de Istorie, premiat al Academiei Române ( 1906, 1911, 1912 ), a primit Medalia de aur şi Placheta de colaborator al Expoziţiei jubiliare din 1906 ( la cea de a 40-a aniversare a urcării pe tron a principelui Carol ).
Din volumele sale: Geografia comunei Bogdana ( 1889 ), Sclavia şi creştinismul ( 1892, în două ediţii ), Fraţii Gheorghe şi Nicolae Roşca Codreanu ( 1908 ), Documente bârlădene, în cinci volume ( 1911, 1911, 1915, 1924, 1926 ), Un dascăl ardelean la Bârlad, Ioan Popescu ( 1928 ).
Are publicate zeci de articole în periodicele vremii.
A publicat o serie de lucrări istorice de interes local şi o colecţie de Documente bârlădene, pe baza cărora a fost ales membru de onoare al Academiei Româane (1919), membru al Societăţii istorice române (1901), membru al Societăţii geografice române, membru corespondent al Comisiei Monumentelor Istorice pentru jud. Tutova ( 1914) şi al altor aşezăminte biscriceşti şi culturale.