Ştefan Bălan (n. 1 ianuarie 1913, Brăila - d. 26 martie 1991, Bucureşti) a fost un profesor universitar român, inginer doctor docent, membru titular al Academiei Române.

A fost laureat al Premiului de Stat pentru contribuţia sa la întocmirea Lexiconului Tehnic Român.

A fost din 1958 ministru adjunct al Învãţãmântului şi Culturii, iar din 23 martie 1963 titularul acestui departament (pânã în 19 august 1969). Anterior ocupase funcţiile de preşedinte al Comisiei de Stat a Standardizãrii, preşedinte al Comitetului de Stat pentru

Tehnicã (1952-1955), preşedinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular Bucureşti, ministru al Construcţiilor (1956-1958). Între 1965-1969 a fost membru supleant al CC al PCR.

Lucrări publicate

• Lexiconul Tehnic Român (1949 - 1955) - coordonator şi coautor

• Lexiconul Tehnic Romîn (1957 - 1968) - coordonator şi coautor

• Galileo Galilei (1957)

• Mecanică teoretică (1959) - în colaborare cu Victor Vâlcovici, Radu Voinea ş.a.

• Cromoplasticitatea (1963) - în colaborare

• Încercarea construcţiilor (1965, traducere în limba franceză în 1970)

• Din istoria mecanicii (1966) - în colaborare cu I. Ivanov

• Complemente de mecanică teoretică (1975)

• Calculul structurilor în domeniul plastic. Momente independente (1976)

• Optimizări (1979) - în colaborare cu V. Petcu

• Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale (1979) - coordonator şi coautor