Ioan C. Bianu (n. 8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba - d. 13 februarie 1935, Bucureşti) a fost un filolog şi bibliograf român, membru titular şi preşedinte al Academiei Române.

Biografie

Ion Bianu a absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti, după care, în 1888, cu sprijinul oferit de Alexandru Odobescu şi Bogdan Petriceicu Hasdeu, şi-a continuat studiile la Milano, Madrid şi Paris. A fost profesor de limba şi literatura română la Liceul „Sfântul Sava” şi şeful primei Catedre de Istoria Literaturii Române, la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În 1884 a devenit directorul Bibliotecii Academiei, instituţie pe care a condus-o pînă la sfîrşitul vieţii cu un devotament devenit legendar.A organizat Biblioteca Academiei, înzestrând-o cu un număr mare de manuscrise, cărţi şi periodice. Pentru a se documenta a făcut o serie de călătorii în Rusia, Marea Britanie, Germania etc., unde a vizitat numeroase biblioteci şi s-a interesat de modul lor de organizare şi funcţionare.

Activitatea deosebită i-a adus alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1887 şi ca membru titular în 1902. În 1927 Ion Bianu a devenit secretar general al acestei instituţii pentru ca în 1929 să numit preşedintele ei, iar între 1932 şi 1935 vicepreşedinte.

Sub conducerea sa s-au alcătuit mari lucrări de bibliografie, între care primele trei volume din Bibliografia românească veche, 1508 - 1830 (1903 - 1936) şi Catalogul manuscriptelor româneşti (3 vol., 1907 - 1931). A editat numeroase texte vechi. Este unul dintre autorii principali ai reformei ortografice din 1904 a Academiei, reformă care a reprezentat un pas important în introducerea principiului fonetic în scrierea limbii române. Sub îndrumarea lui Ion Bianu s-a organizat primul Congres Naţional al Bibliotecarilor (Bucureşti, 1924) şi prima Asociaţie a Bibliotecarilor din România (la 15 sepembrie 1924), al cărui preşedinte a devenit.

Ca principal reprezentant al filologiei româneşti, Ion Bianu s-a preocupat de reforma ortografiei limbii române, contribuind la ortografia aprobată de Academia Română în 1904. A elaborat numeroase studii despre literatura veche, a promovat cercetarea folclorului iniţiind prima serie românească de publicaţii folclorice şi etnografice.

Domnul Dimitrie Sturdza, vorbind despre munca deosebită depusă de Ion Bianu la Biblioteca Academiei, spunea: „Şi noi simţim o mare satisfacţie de a fi crescut un bărbat care ocupă astăzi un loc de frunte în ştiinţă şi învăţătură şi care a devenit pentru noi nu numai un slujbaş vrednic, dar un ajutor indispensabil”.

continuarea in pagina urmatoare ...