Petru Bogdan (n. 29 ianuarie 1873, Cozmeşti, Iaşi - d. 28 martie 1944, Iaşi) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române.

A studiat la Liceul Naţional din Iaşi (absolvit în anul 1891), apoi la Facultatea de Ştiinţe, la Universitatea din Iaşi, pe care o absolvă în 1897. Apreciat în cel mai înalt grad de profesorul Petru Poni, a fost propus de acesta pentru a-şi desăvîrşi studiile la Berlin. După susţinerea, în Germania, a tezei de doctorat, Petru Bogdan a predat un timp în învăţământul secundar la Liceul Internat şi Liceul National, precum şi la Şcoala Normală "Vasile Lupu" din Iaşi.

Începând din anul 1906, profesorul Petru Bogdan şi-a desfăşurat activitatea la Universitatea din Iaşi, fiind cel care a infiintat şi condus, din 1913, prima catedră de Chimie-Fizică din ţară. Decan al Facultăţii de Ştiinţe în 1925, între anii 1926 - 1940 a fost, alternativ, rector şi prorector al Universităţii ieşene, în timpul rectoratului său construindu-se, printre altele, aripa nouă a Universităţii. Intre 1941 si 1944 a fost directorul Fundaţiei Regale "Ferdinand I". Ca o recunoaştere a activităţii sale ştiinţifice, Universitatea din Nancy (Franţa) i-a acordat în 1924 titlul de "doctor honoris causa", iar Academia Română l-a ales printre membrii ei titulari 1926. Dintre numeroşii sai studenţi şi discipoli, printre cei mai cunoscuţi s-au numărat Horia Hulubei şi Radu Cernătescu.

A publicat primul mare tratat de Chimie fizică din România: lucrarea în patru volume Studiul Chimiei Fizicale 1921-1929 - Teoria cinetică I, Termodinamica II, Electrochimia III, Structura atomului. Radioactivitatea IV.

A fost un membru respectat al Partidului Naţional Ţărănesc. Prieten cu Garabet Ibrăileanu, C. Stere, Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, a făcut parte din prima grupare a revistei Viaţa Românească, ocupîndu-se de rubrica de ştiinţă a revistei.