Vasile Bogrea (n. 26 septembrie / 8 octombrie 1881, Târnauca, judeţul Dorohoi, azi în Ucraina - d. 8 septembrie 1926, Viena) a fost un lingvist şi filolog român.

Biografie

A urmat Liceul „Anastasie Başotă” din Pomârla (1888 - 1902), apoi Facultatea de Litere şi Facultatea de Drept din Iaşi (1902 - 1906). A audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 - 1913). Profesor de limbile greacă şi latină la Liceul din Piatra Neamţ (1906-1910). Profesor la Liceul Internat din Iaşi (1913-1919). Profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (începând din anul 1920). Împreună cu Sextil Puşcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919) şi a Societăţii Etnografice din Cluj (1923), devenind unul dintre colaboratorii activi ai acestora.

A scris aproape 300 de studii şi articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie şi antroponimie. Umanist de o vastă erudiţie, a avut o pregătire temeinică şi o vocaţie certă pentru filologia clasică. A fost, de asemenea, poet şi traducător.

Lucrări publicate

Studii

• Etimologii şi notiţe lexicografice, 1920

• Câteva consideraţii asupra toponimiei româneşti, în „Dacoromania”, I, 1920-1921

• Pagini istorice şi filologice, în „Dacoromania”, II, 1922

• În jurul Alexandriei, în „Dacoromania”, II, 1922

• Din onomastica folclorică, în „Dacoromania”, IV/2, 1924-1926

• Românii în civilizaţia vecinilor, 1925

• Sfinţii-medici în graiul şi folclorul românesc, 1926

• Semantism românesc şi semantism balcanic, 1927

Ediţii postume

• Pagini istorico-filologice, Cluj, Editura Dacia, 1971

• Sacra Via. Pagini literare şi publicistică, Cluj, Editura Dacia, 1973

• Opere alese, Bucureşti / Chişinău, Editura Fundaţiei Culturale Române / Editura Ştiinţa, 1998

Afilieri

• La 10 iunie 1920 a fost ales membru corespondent al Academiei Române