Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică - d. 3 septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, cleric Greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreşedinte, apoi preşedintele Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog şi orientalist, „părintele filologiei române”.

Biografie

Şi-a făcut toate studiile la Blaj: cele gimnaziale (1816-1820), cele filosofice (1820-1822) şi cele teologice (1822-1825). Între 1825 şi 1827 a fost profesor la Gimnaziul din Blaj. În 1828 fost profesor de filosofie, iar între 1834 şi 1842 profesor de Dogmatică, apoi de Studii biblice la Seminar.

Între 1854 şi 1875 a fost director al Gimnaziului şi inspector al şcolilor din oraş, iar între 1833 şi 1866 a fost director al Tipografiei diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind canonic, iar mai târziu prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia şi Făgăraş.

Personalitate reprezentativă a culturii româneşti, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, Germană, engleză, maghiară), Timotei Cipariu a fost posesorul celei mai bogate biblioteci particulate din Transilvania, preţioasă şi prin rarităţile ei. Aceste cărti i-au fost procurate în special de prietenul său din Bucuresti, librarul Iosif Romanov şi de reprezentanţii companiei acestuia la Constantinopol şi la Cairo.

În octombrie 1948, regimul comunist a impus, conform ordinului de la Moscova, asimilarea Bisericii Greco-catolice Romane în Biserica Ortodoxă, confiscând Biblioteca Cipariu (lăsată moştenire Bisericii Greco-catolice, la Blaj) şi trecând-o ilegal în inventarul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei Române.

Timotei Cipariu a fost unul dintre pionierii ziaristicii româneşti din Transilvania prin periodicele înfiinţate şi conduse de el:

• Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 ,,Organul Naţiunale"), primul ziar românesc cu litere latine,

• Învăţătorul poporului (1848),

• Archivu pentru filologie şi istorie între 1867 şi 1870 şi în 1872 - prima revistă românească de filologie.

A colaborat la Foaia pentru minte, inimă şi literatură din Braşov, cu studii, eseuri, versuri şi traduceri. A fost membru fondator şi primul Vicepreşedinte (1861-1866), apoi Preşedinte (1877-1887) al societăţii Astra. A fost membru al Societăţii Literare Române (1866), viitoarea Academie Română, fiind ales mai târziu Vicepreşedintele ei. A fost membru al Societăţii Germane de Orientalistică.

A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române şi a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei şi lingvisticii româneşti. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român şi originea noastră romană.

Influenţat de Şcoala Ardeleană, a fost unul dintre adepţii latinismului şi ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilectă a cuvintelor de origine latină, şi evitarea cuvintelor de origine nelatină.

Pe tărâm politic, s-a numărat printre militanţii pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece Secretari ai Adunării Naţionale de la Blaj din 1848.

Membru în Delegaţia trimisă la Curtea imperială din Viena spre a prezenta revendicările româneşti, membru în Comitetul Naţional Român din Sibiu, iar în 1863-1864 membru în Dieta Transilvaniei de la Sibiu.

Pe 21 octombrie 1991, la Sibiu, cu ocazia aniversării a 130 de ani de la întemeierea ASTREI, a fost dezvelit bustul lui Timotei Cipariu, operă a sculptorului Gavril Abrihan.

continuarea in pagina urmatoare ...