Liviu Constantinescu (n. 26 noiembrie 1914, Ighişu Vechi, Sibiu – d. 29 noiembrie 1997, Saint-Louis, Alsacia) a fost un geofizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române. Este considerat, împreună cu Sabba S. Ştefănescu, drept fondator al şcolii române de geofizică.

Biografie

Descendent dintr-o veche familie de preoţi ardeleni, Liviu Constantinescu a urmat şcoala primară la Răşinari şi liceul la Sighişoara, luându-şi bacalaureatul la Blaj (1932). Licenţiat în ştiinţe fizico-chimice (1935), doctor în ştiinţe fizice (1941) al Universităţii din Bucureşti. Asistent la Facultatea de Ştiinţe, Universitatea din Bucureşti (1937-1943). director fondator al Observatorului Geofizic Surlari, numit astăzi Observatorul Geomagnetic Naţional Surlari „Liviu Constantinescu” (1943-1958). A fost succesiv conferenţiar, profesor, profesor şef de catedră (1949-1975) la Catedra de Geofizică ce a funcţionat întâi la Institutul de Mine, apoi la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie, în fine la Universitatea din Bucureşti. În paralel, a fost cercetător, şef de secţie şi director adjunct ştiinţific (1959-1970) în unităţi de cercetare ale Academiei: întâi la Institutul de Fizică, apoi la Institutul de Geologie, Geofizică şi Geografie, în fine la Centrul de Cercetări Geofizice. Discriminat politic în urma refuzului său repetat de a se înscrie în partidul comunist, a cerut pensionarea prematură la vârsta de 60 de ani (1975), rămânând profesor consultant. După răsturnarea dictaturii a revenit din retragerea forţată care durase 15 ani. Ales membru titular al Academiei Române în 1990 (era membru corespondent din 1963) şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Geonomice (1990-1994), s-a angajat cu hotărâre pentru renaşterea Academiei Române şi a geofizicii româneşti. Până la retragerea definitivă (1995) a fost preşedinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi Geofizică şi al Societăţii Române de Geofizică.

Liviu Constantinescu a adus contribuţii importante în mai multe domenii ale geofizicii pure şi aplicate (prospecţiuni geofizice): geomagnetism (distribuţia normală şi variaţia seculară a câmpului geomagnetic principal, morfologia generală şi particularităţile perturbaţiilor geomagnetice, curenţii telurici); prelucrarea şi interpretarea datelor gravimetrice şi magnetometrice (continuarea analitică a câmpurilor potenţiale, efectele mareelor terestre, variaţia temporală a câmpului gravităţii); seismologie şi tectonică (mecanismul focal al cutremurelor de pământ, seismicitate şi seismotectonică, cutremurele vrâncene, seismicitatea teritoriului României). A subliniat necesitatea abordării multidisciplinare a problemelor complexe ale ştiinţelor Pământului, exemplificând-o în cartea „Mesaje ale Pământului în descifrări actuale” (1974) (scrisă pentru „orice om care gândeşte”, ea urma să fie volumul introductiv la o suită dedicată ştiinţelor Pământului, care n-a putut fi continuată) şi în discursul de recepţie la Academia Română, intitulat „Sinergismul în cercetările geonomice” (1992).

A fost membru al grupului de studiu privind „Metode seismice pentru monitorizarea exploziilor subterane” de la Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI) (1968-1970); membru (şi preşedinte prin rotaţie) al comitetului de coordonare al proiectului PNUD/UNESCO pentru studiul seismicităţii regiunii balcanice (1970-1977). A ocupat funcţii importante în organizaţii ştiinţifice internaţionale: vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale de Geodezie si Geofizică (IUGG) (1969-1971) şi membru în Biroul IUGG (1967-1975); membru în consiliul de conducere al Centrului Seismologic Internaţional (1970-1974) şi în consiliul de conducere al Societăţii Geofizice Europene (1970-1975); vicepreşedinte al Comisiei Seismologice Europene (1972-1976).

Universitar cu o vastă cultură ştiinţifică şi umanistă, Liviu Constantinescu a fost un talentat pedagog. De-a lungul a 25 de ani, a predat cursuri de geomagnetism şi prospecţiuni magnetice, gravimetrie şi prospecţiuni gravimetrice, seismologie, radiometrie, distingându-se prin calitatea şi actualitatea informaţiei, dar şi prin claritatea şi eleganţa expunerii. A fost editor şi coautor al unui manual de „Prospecţiuni geofizice” (Editura Tehnică, Bucureşti, 1964-1965). A redactat capitolul „Terra” pentru „Enciclopedia del Novecento” (Istituto della Enciclopedia Italiana, Roma, 1975-1990).

Publicaţii

O listă (probabil incompletă) a lucrărilor publicate de Liviu Constantinescu se găseşte în

• Studii şi cercetări de geofizică, Tomul 42, 2004, pp. 110-115.