Academician

Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!
Articole
Legea privind organizarea si f...
din 27 decembrie 2001   Publicată în Monitorul Oficial nr. 843 din...

Academia Romana
  Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de...

Regulament pentru primirile de...
1.Alegerea de noi membri ai Academiei Române se va face în condiţii...

Lucian Blaga
    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, ju...

Ion Bianu
    Ioan C. Bianu (n. 8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba - d. ...

Ion Agarbiceanu
      (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos &m...

Constantin Anastasatu
(n. 2 septembrie 1917, Corabia — d. 26 iulie 1995) a fost un medic ftiziol...

Marius Andruh
(n. 1954) este un chimist român, membru corespondent al Academiei Rom&acir...

Eugen I. Angelescu
(n. 4 ianuarie 1896, Râmnicu Vâlcea - d. 19 februarie 1968, Bucureş...

Grigore Antipa
  Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoşani, d. 9 martie 1944, Bucur...

Anghel Demetriescu

 

 

Anghel Demetriescu (n. 5 octombrie 1847, Alexandria, judeţul Teleorman; d. 18 iulie 1903, Karlovy Vary) a fost un istoric şi scriitor român, membru corespondent al Academiei Române din 1902.

 

 

Copilăria şi studii

 

 

Anghel Demetriescu s-a născut la 5 octombrie 1847 în Alexandria, judeţul Teleorman. Tatăl său se numea Dumitru Simion şi era boiangiu, fiind proprietarul unui mic atelier de boiangerie din oraş. Mama sa, Chrysanta, născută Velleanu, provenea dintr-o familie mai înstărită, fratele ei fiind doctor la Bucureşti. Se pare că Anghel era nemulţumit de numele său de familie şi l-a schimbat în Demetriescu. Prenumele îl avea de la naşul său, Anghel Dudrea din Alexandria. Nici numele de botez nu îl mulţumea, astfel că semna ca Ang. Demetriescu.

 

Fiind al treilea din cei nouă copii ai unei familii cu un venit modest, Anghel Demetriescu a avut o copilărie dificilă. A fost însă un elev strălucit în şcoala primară, astfel încât părinţii săi au fost îndemnaţi să-l încurajeze să-şi continue studiile. Prin urmare, l-au înscris la ‘’Şcoala Reală’’ din Alexandria (care mai târziu a fost denumită Gimnaziul "Alexandru Ghica"). Apoi a obţinut o bursă la Bucureşti, urmând întâi cursurile la Liceul "Matei Basarab", iar apoi la Liceul "Sf. Sava".

 

Fără a trece bacalaureatul, Anghel Demetriescu îşi continuă studiile la Facultatea de Litere din Bucureşti unde se împrieteneşte cu Dimitrie Aug. Laurian şi Ştefan C. Michăilescu, formând un grup cu o oarecare notorietate în facultate, unde erau numiţi "cei trei". Pentru a se întreţine, Anghel Demetriescu lucrează ca pedagog la Şcoala Madeco-Română, post pe care l-a obţinut cu ajutorul lui Corneliu Diaconovich

 

Deşi termină cursurile facultăţii, Anghel Demetriescu nu trece examenul de licenţă, după cum nu trecuse nici examenul de bacalaureat, după terminarea liceului. Din acest motiv, unii contemporani îl considerau autodidact. V.D. Păun, unul dintre prietenii săi apropiaţi, director şi profesor de limba română la Liceului "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti, face următoarele comentarii cu privire la Anghel Demetriescu:

 

 

 

Demetriescu nu era tocmai ceea ce se cheamă un autodidact, precum îl socoteau unii, precum înţeleg alţii, autodidactica. Adevărat e că niciun titlu academic nu poseda, nici chiar bacalaureatul. Se făcuse profesor prin 1869, pe când absolvenţa liceului era încă îndestulător titlu pentru a concura la o catedră, secundară sau chiar universitară

 

 

 

După terminarea Facultăţii de Litere, Anghel Demetriescu începe activitatea sa didactică şi publicistică. Totuşi, în 1878 obţine prin concurs de la Ministerul Cultelor o bursă de studii de filologie în străinătate, şi pleacă la Berlin pentru a-şi completa studiile literare şi istorice.

 

Dacă studiile în Germania au avut ca rezultat cizelarea modului său de gândire şi eliminarea din lucrările sale a unor exagerări care existau în publicaţiile sale de până atunci, ele avut o influenţă mai redusă asupra caracterului său. În general, el nu a fost foarte încântat de învăţământul din Germania. De fapt, Demetriescu era un veşnic răzvrătit. Pe când, acasă, tendinţa sa spre erudiţie şi spre un studiu temeinic intrase adeseori în contradicţie cu graba şi superficialitatea, foarte răspândite în România, spiritul său latin era acum elementul care se răzvrătea împotriva ordinii tăcute a muncii nemţeşti. El amintea mai târziu de un profesor de istoria artelor care vorbise la curs timp de un trimestru despre faldurile din veşmintele madonelor lui Rafael “fără să îţi lase în suflet o trăsătură de lumină, cum îţi lasă cel din urmă Cicerone din Florenţa”

 

La Berlin, Anghel Demetriescu a studiat cu o parte din somităţile vremii: Johannes Vahlen şi Adolf Kirchhoff, specialişti în literatura şi filologia antică, Theodor Mommsen şi Ernst Curtius, specialişti în istoria antică şi Heinrich von Treitsche specialist în filozofia istoriei. El a lucrat la o teză de doctorat despre Catullus, pe care trebuia să o susţină cu profesorul Johannes Vahlen, autorul unui volum publicat recent despre poetul roman. Anghel Demetriescu avea însă o părere diferită de cea a lui Vahlen despre Catullus. Pe de altă parte, conform spiritului învăţământului din Germania, Vahlen nu admitea să fie contrazis şi nu accepta decât lucrări care să fie structurate pe ideile sale. Nevrând să cedeze, Anghel Demetriescu s-a întors din Germania fără a-şi susţine teza

 

 

 

continuarea in pagina urmatoare ...