Iosif Hodoş (Hodoşiu) (n. 20 octombrie 1829, Bandu de Câmpie, Mureş - d. 28 noiembrie/9 decembrie 1880, Sibiu) a fost un istoric şi om politic român, avocat, publicist, membru fondator (1866) al Academiei Române. A fost unul dintre fruntaşii mişcării naţionale a românilor transilvăneni.

Tatăl său se numea Vasile Hodoşiu şi era preot, iar mama sa se numea Teodora Tell. Şcoala elementară şi gimnaziul le-a terminat la Târgu Mureş. Apoi a mers la Blaj şi a studiat filosofia cu Simion Bărnuţiu. Dar în urma unui proces politic, profesorii au părăsit institutul şi atunci tânărul Hodoş s-a dus să studieze dreptul la Cluj.

Revoluţia de la 1848 l-a prins student la Cluj. S-a implicat încă de la început în evenimentele care s-au desfăşurat în anul revoluţionar şi nu a ezitat să lupte cu arma pentru cauza revoluţiei. La adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848 a îndeplinit rolul de secretar, apoi, a fost viceprefect şi temporar prefect al legiunii Clujului. După intrarea trupelor lui Bem în Transilvania, s-a refugiat în Bucovina, apoi în Moldova, unde a fost prins de ruşi şi închis pentru trei zile. După eliberare s-a refugiat la Bucureşti şi a rămas acolo până la încheierea revoluţiei.

În 1849, pentru a-şi completa studiile, s-a înscris la facultatea de drept de la Viena. În 1852 a trecut la universitatea din Padova, unde şi-a obţinut doctoratul în drept (10 ianuarie 1854). La întoarcerea în ţară va face stagiul de avocat la Sibiu şi va practica o perioadă avocatura.

În 1861 este subprefect al Zărandului, pentru interesele căruia dezvoltă o activitate remarcabilă. În 1863 este deputat în dieta de la Sibiu. A contribuit la înfiinţarea „Asociaţiei Transilvane pentru Limba Română şi Cultura Poporului român” (ASTRA), a „Societăţii pentru fondare de teatru” şi a liceului românesc din Brad. În 1866 participă la înfiinţarea Societăţii Academice Române (ulterior redenumită în Academia Română). Între 1876 - 1880 a fost referent şcolar la Consistoriul din Sibiu. A depus eforturi pentru promovarea limbii române în şcoli şi în administraţie.

Ca publicist a scris şi public numeroase articole prin diferite reviste şi ziare. A realizat un studiu de drept intitulat Românii şi constituţia Transilvaniei, apărut la Pesta în 1871. Din încredinţarea Academiei Române a tradus şi a publicat operele lui Dimitrie Cantemir: Descriptio Moldaviae (1 volum) şi Istoria imperiului otoman (2 volume).

Este tatăl scriitorului Enea Hodoş şi a publicistului Nerva Hodoş.