Academician

Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!
Articole
Legea privind organizarea si f...
din 27 decembrie 2001   Publicată în Monitorul Oficial nr. 843 din...

Academia Romana
  Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de...

Regulament pentru primirile de...
1.Alegerea de noi membri ai Academiei Române se va face în condiţii...

Lucian Blaga
    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, ju...

Ion Bianu
    Ioan C. Bianu (n. 8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba - d. ...

Ion Agarbiceanu
      (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos &m...

Constantin Anastasatu
(n. 2 septembrie 1917, Corabia — d. 26 iulie 1995) a fost un medic ftiziol...

Marius Andruh
(n. 1954) este un chimist român, membru corespondent al Academiei Rom&acir...

Eugen I. Angelescu
(n. 4 ianuarie 1896, Râmnicu Vâlcea - d. 19 februarie 1968, Bucureş...

Grigore Antipa
  Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoşani, d. 9 martie 1944, Bucur...

Garabet Ibraileanu

 

 

 

Garabet Ibrăileanu (n. 23 mai 1871, Târgu Frumos - d. 12 martie 1936, Bucureşti), a fost un critic şi istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar şi romancier român. Este una dintre cele mai influente personalităţi din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare ştiinţifice (direcţia poporanistă), creator literar, Profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iaşi şi principal redactor al revistei Viaţa românească între anii 1906 şi 1930. Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosească, cu intermitenţe, toată viaţa, Garabet Ibrăileanu debutează în paginile revistei Şcoala nouă cu articole, după care publică versuri, poeme în proză, cugetări, traduceri etc.

 

 

Biografie

 

 

 

  • 1871 - La 23 mai s-a născut, la Târgu Frumos, cu numele Garabet Ibrăileanu. Tatăl, armean de origine, se numea Teodor Ibrăileanu; mama, Maria Marcovici, era fiica lui Andronie şi a Varteniei Marcovici din Roman, descendenţi, la rândul lor, ai unor vechi familii armeneşti din Moldova.

 

 

 

  • 1872 - Părinţii, împreunã cu copilul se mută la Roman, în casa Varteniei Marcovici.

 

 

 

  • 1876 - Teodor Ibrăileanu, în asociaţie, arendează moşia de la Poiana lui Iuraşcu, din apropierea Romanului, unde se mută, la puţină vreme, toată familia. "Aici, la Poiana lui Iuraşcu," va scrie peste ani Garabet Ibrăileanu, "am cunoscut natura." La 17 septembrie, Maria Ibrăileanu moare după ce dăduse naştere unei fetiţe, Maria.

 

 

 

  • 1877 - Teodor Ibrăileanu se recăsătoreşte, după cum îi caracterizeazã fiul său gestul, în Amintiri, din “combinaţii gospodãreşti”.

 

 

 

  • 1878, septembrie - Garabet este înscris la o şcoală din Bacău, dar e mutat curând la Roman, deoarece tatăl său îşi găsise o slujbă de administrator la o moşie din apropierea oraşului. Copilul se îmbolnăveşte şi este retras de la şcoalã.

 

 

 

  • 1879 - 1883 - Studiază la şcoala primară din Roman.

 

 

 

  • 1883 - 1887 - Urmeazã cursurile gimnaziului Roman-Vodă, luând, începând cu clasa a II-a, premiul întâi în fiecare an.

 

 

 

 

 

 

  • 1888 - Ibrăileanu, împreunã cu alţi colegi, printre care [Ionescu Raicu-Rion]], înfiinţeazã societatea literarã "Orientul".

 

 

 

  • 1889, iunie - Societatea “Orientul” se destramă prin plecarea din Bârlad a elevilor care terminaseră liceul. La 1 iulie, împreună cu Panait Muşoiu şi Eugen Văian, scoate revista "Şcoala Nouă" care apare până în iunie 1890. Secretar de redacţie, Garabet Ibrăileanu semnează la început cu iniţiale; din numãrul 3 – cu pseudonimul Cezar Vrajă.

 

 

 

  • 1890, iunie - Garabet Ibrăileanu termină liceul; în toamnă, îşi ia examenul de bacalaureat la Universitatea din Iaşi. Se înscrie la Facultatea de litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi; în anul întâi frecventează toate facultăţile negăsindu-şi locul.

 

 

 

  • 1891 - Dă examene la Şcoala Normală Superioară. O parte din obiecte erau predate tot de profesorii facultăţii. Atras de febra publicistică şi de ideile socialiste, Garabet Ibrăileanu lasă studiile superioare pe un plan secund, examenele trecându-şi-le cu întârziere.

 

 

 

  • 1890 - 1894 -

 

 

  • * Din 1890 colabora la săptămânalul bucureştean "Munca";

 

 

  • * În 1892 îl întâlnim la "Adevãrul şi Critică socială";

 

 

  • * În 1893 şi 1894, la "Evenimentul literar" (nr. 1 apare la 20 decembrie 1893; din iulie 1894, redacţia se mută la Bucureşti; începând cu nr. 45, 24 octombrie 1894, se contopeşte cu "Lumea nouă"), din octombrie 1894 până în februarie 1895 colaborează la “Lumea nouă”.

 

 

 

  • 1894 - Termină Şcoala Normală Superioară.

 

 

 

  • 1895, aprilie - Susţine examenul şi obţine licenţa în ştiinţe istorico-filozofice. O cunoaşte pe Elena Carp (nascutã la 25 mai 1873), viitoarea sa soţie.

 

 

 

  • 1896 - Traduce Bel-Ami de Guy de Maupassant; semnează, din nou, Cezar Vrajă. Numit suplinitor la Gimnaziul de băieţi din Bacău, la 1 septembrie nu s-a prezentat la post. Rămâne în Iaşi, unde dă lecţii particulare; lucrează, sub conducerea lui Alexandru Philippide, la Dicţionarul Academiei şi îşi petrece timpul în preajma Elenei Carp.

 

 

 

  • 1899, aprilie - Se prezintă la postul de la Bacău.

 

 

 

  • 1900 - Este numit, în septembrie, Profesor la Liceul Internat "C. Negruzzi".

 

 

 

 

 

 

  • 1902 - Între lunile ianuarie şi aprilie îşi susţine examenul de capacitate pentru a deveni Profesor titular. Se naste Maria, unicul lor copil. La 1 septembrie este numit Profesor provizoriu de limba română la Liceul Militar din Iaşi.

 

 

 

 

 

1905

Colaboreazã în numerele 1-3 ale revistei “Curentul nou”, scoasa de H. Sanielevici.

 

1906, martie

Apare la Iasi “Viata româneascã”, directori C. Stere si Paul Bujor, secretar de redactie G. Ibrãileanu. Pânã la 1 iulie 1908, redactia revistei a fost în casa lui Ibrãileanu; dupa mutarea redactiei, cenaclul literar continuã în acelasi loc.

 

1907

La 18 decembrie, Ministerul îi acordã titlul de Profesor definitiv.

 

1908, 1 septembrie

Este numit Profesor suplinitor la catedra Istoria literaturii române moderne a Facultãtii de litere din Iasi.

 

1909

Îi apare volumul Scriitori şi curente; în perioada februarie-martie se internează la sanatoriul Sf. Elisabeta, Bucuresti.

 

1911

Redacteazã o detaliatã Biografie ce va aparea postum sub titlul "Amintiri din copilărie si adolescentã". La 5 noiembrie este destituit de minister din postul de suplinitor, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu, doctor în litere la Paris şi docent universitar.

 

1911, decembrie

G. Ibrăileanu se înscrie la doctorat.

 

1912

Publicã teza de doctorat: "Opera literarã a d-lui Vlahutã", în urma cãreia primeşte titlul de doctor. În iunie Consiliul facultãtii propune numirea lui Ibrăileanu ca Profesor la aceeaşi catedră; de acum înainte viaţa lui Ibrãileanu se va împărţi între revistă şi Universitate.

 

1916 august

Viata româneascã” îsi înceteazã aparitia.

 

1918

Între aprilie şi septembrie G. Ibrăileanu scoate cotidianul “Momentul”.

 

1918 octombrie

Academia Română îi respinge candidatura.

 

1919

Din februarie până în decembrie apare revista săptămânală “Însemnãri literare”. Ţine, la îndemnul dr. Fr. Rainer, un “curs popular” despre literatura românã la Institutul Anatomic din Iaşi.

 

1920, martie

Reapare “Viaţa românească”. Scoate volumul "Note si impresii".

 

1921

Apar volumele: "După război", "Scriitori români şi străini".

 

1924-1925

Redacteazã "Adela" într-o primã versiune, pe care o citeste sotiei şi prietenilor.

 

1927

Lucreazã la o editie a poeziilor lui Eminescu ce va fi editatã în 1930 de “Cultura nationalã”. În acelasi an apar volumele: "Studii literare" si "Privind viata". Tot în 1930, redactia “Vietii românesti” se mutã la Bucuresti, editatã fiind de “Adevãrul”.

 

1933, ianuarie

Se retrage de la conducerea revistei ce va reveni lui M. Ralea, director pentru partea ideologică si politică şi lui G. Cãlinescu, directorul partii literare si artistice. În mai, apare romanul Adela.

 

1933, iunie

I se conferã premiul national de prozã.

 

1934

Boala se agraveazã; în aprilie suportã la Bucuresti o interventie chirurgicalã; spre toamnã este internat la santoriul “Casa Diaconeselor” din Bucuresti.

 

1936

În noaptea de 10 spre 11 martie, Ibrãileanu a pãrãsit lumea celor vii; la 12 martie corpul profesorului a fost incinerat şi timp de un sfert de oră i s-a cântat andantele din Simfonia Nr.6 "Pastorala" de Ludwig van Beethoven.

 

 

 

continuarea in pagina urmatoare ...