Academician

Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!
Articole
Legea privind organizarea si f...
din 27 decembrie 2001   Publicată în Monitorul Oficial nr. 843 din...

Academia Romana
  Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de...

Regulament pentru primirile de...
1.Alegerea de noi membri ai Academiei Române se va face în condiţii...

Lucian Blaga
    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, ju...

Ion Bianu
    Ioan C. Bianu (n. 8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba - d. ...

Ion Agarbiceanu
      (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos &m...

Constantin Anastasatu
(n. 2 septembrie 1917, Corabia — d. 26 iulie 1995) a fost un medic ftiziol...

Marius Andruh
(n. 1954) este un chimist român, membru corespondent al Academiei Rom&acir...

Eugen I. Angelescu
(n. 4 ianuarie 1896, Râmnicu Vâlcea - d. 19 februarie 1968, Bucureş...

Grigore Antipa
  Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoşani, d. 9 martie 1944, Bucur...

Iorgu Iordan

Iorgu Iordan (n. 29 septembrie/11 octombrie 1888, Tecuci - d. 20 septembrie 1986, Bucureşti) a fost un Lingvist şi Filolog român, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române.

 

 

 

Biografie

 

După terminarea Liceului „Costache Negruzii” din Iaşi, urmează , între 1908-1911, cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide şi Garabet Ibrăileanu. Concomitent, frecventează şi cursurile Facultăţii de Drept. În 1919 îşi susţine doctoratul în Filologie modernă, sub conducerea lui Alexandru Philippide. Se specializează apoi la universităţile din Bonn, Berlin şi Paris. Devine profesor la Universitatea din Iaşi (1926-1946), apoi profesor de romanistică la Universitatea din Bucureşti (1946-1962). A întemeiat şi a editat la Iaşi „Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide»” (1934-1945). Între anii 1945-1947 a fost ambasador al României la Moscova. A fost director al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, până în 1962, doctor honoris causa al Universităţii Humboldt din Berlin, precum şi al universităţilor din Montpellier, Gand şi Roma. A scris lucrări în domeniul lingvisticii româneşti şi al celei romanice, fiind preocupat îndeosebi de aspectele contemporane ale limbii române şi de onomastică. Împreună cu Alexandru Graur şi Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii seriii a Dicţionarului limbii române (DLR). A îngrijit şi editat Letopiseţul Ţării Moldovei de Ion Neculce şi opera lui Ion Creangă. A fost redactor responsabil al publicaţiilor „Revue de linguistique” (1956-1963) şi „Limba română” (1964-1986).

 

 

Opera

 

 

 

 

 

 

 

  • Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice, Iaşi, Institutul de Filologie Română, 1932.

 

 

 

 

  • Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor” , Iaşi, Institutul de Arte Grafice „Alexandru A. Terek”, 1943 (ediţia a II-a, 1947).

 

 

  • Stilistica limbii române, Bucureşti, Institutul de Linguistică Română, 1944 (ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1975).

 

 

 

 

  • Toponimia românească, Bucureşti, Editura Academiei, 1963.

 

 

  • Istoria limbii literare spaniole, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1963.

 

 

  • Introducere în Lingvistica Romanică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1965 (în colaborare cu Maria Manoliu; tradusă în spaniolă).

 

 

 

 

  • Scrieri alese, Bucureşti, Editura Academiei, 1968.

 

 

 

 

  • Crestomaţie Romanică, vol. I-III, Bucureşti, Editura Academiei, 1962-1974 (coordonator).

 

 

 

 

  • Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978 (în colaborare cu Vladimir Robu).

 

 

  • Dicţionar al numelor de familie româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.

 

 

  • Istoria limbii române (Pe-nţelesul tuturora), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.

 

 

  • Manual de linguistica romanica, Madrid, Gredos, 1989 (în colaborare cu Maria Manoliu, Manuel Alvar).

 

 

 

 

Afilieri

 

 

  • Membru corespondent al Academiei Române (1934) şi membru titular (1946), vicepreşedinte al Academiei (1957-1966)

 

 

  • Membru fondator (1925) al Societăţii Internaţionale de Lingvistică Romanică (Franţa)

 

 

  • Membru fondator şi preşedinte al Societăţii Române de Lingvistică Romanică

 

 

  • Membru al Asociaţiei Internaţionale de Studii Hispanice

 

 

  • Membru corespondent al Academiei Saxone de Ştiinţe din Leipzig (1958), membru al Academiei Germane de Ştiinţe din Berlin (1964), al Academiei Austriece de Ştiinţe (1966), al Academiei Bavareze de Ştiinţe din München (1968)

 

 

  • Membru al Institutului Mexican de Cultură (1969) şi al Institutului de Studii Catalane din Barcelona (1975)

 

 

 

 

Premii şi distincţii

 

 

  • Om de ştiinţă emerit (1962)

 

 

  • Premiul de Stat (1954 şi 1956)