Nicolae Gh. Lupu (n. 24 februarie 1884, Arsura, Vaslui - d. 30 aprilie 1966, Bucureşti) a fost un medic român, membru titular al Academiei Române (din 1948). A fost profesor la Universitatea din Bucureşti. Este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai medicinii interne din România. A publicat numeroase lucrări de anatomie patologică şi de Hematologie. Sfera preocupărilor sale ştiinţifice cuprinde mai multe domenii ale medicinii interne, în care a adus contribuţii personale, în special în domeniul fiziopatologiei sclerozei pulmonare, icterelor, a bolilor de sânge, etc. Este autor al unor importante studii privitoare la ictere, endocardite, tifosul exantematic, angina pectorală, boala hipertensivă, etc. Cercetările sale clinice s-au îmbinat cu cele experimentale, dezvoltând direcţia fiziopatologică în activitatea de cercetare. Lupu a impirmat în medicina internă română o orientare nouă. S-a ocupat de problemele învăţământului medical şi al organizării muncii ştiinţifice.

Opere principale

• Hematologie clinică (1947)

• Sclerozele pulmonare (1958)