Alexe Procopovici (n. 14 martie 1884, Cernăuţi - d. 22 iunie 1946, Cluj) a fost un lingvist şi filolog român.

Biografie

După absolvirea Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuţi, urmează cursurile Facultăţii de Litere din acelaşi oraş, avându-l ca profesor pe Sextil Puşcariu. După un stagiu la licee din Cernăuţi şi Siret, devine agregat la Catedra de limba şi literatura română a Universităţii din Cernăuţi, devenită vacantă prin plecarea lui Sextil Puşcariu la Cluj. Îşi susţine doctoratul în 1919, fiind ales, în acelaşi timp, membru corespondent al Academiei Române, la propunerea mentorului său. Această alegere va declanşa contestaţii din partea lui Ovid Densusianu, susţinătorul lui Ion Aurel Candrea, precum şi din partea lui Eugen Lovinescu, care îl va ataca într-un pamflet intitulat Alexe Procopovici sau „Omul care n-a scris nimic”. Socotindu-l, în recomandarea sa, drept „cel mai de seamă filolog pe care îl are Bucovina”, Sextil Puşcariu dorea ca prin alegerea lui Procopovici în forul academic să-şi găsească reprezentarea toate provinciile româneşti. Colaborarea dintre Puşcariu şi Procopovici se materializase deja, în 1914, prin publicarea împreună a Cazaniei a II-a a lui Coresi din 1581, una dintre primele ediţii critice de la noi realizată prin metoda transcrierii interpretative. Ulterior, Procopovici va deveni, în 1938, profesor titular la Universitatea din Cluj, succedându-i, din 1940, lui Sextil Puşcariu la Catedra de limba română şi dialectele ei, precum şi la conducerea Muzeului Limbii Române. A scris studii de fonetică-fonologie, lingvistică generală, gramatică şi filologie în „Revista filologică”, pe care a întemeiat-o la Cernăuţi, „Făt-Frumos”, „Dacoromania” şi în alte publicaţii ale vremii. A mai publicat în 1932 o ediţie a Cronicii lui Ion Neculce, reeditată în 1936 şi 1942. Figură controversată, Procopovici a rămas ca un cercetător „meticulos, ager pentru problemele filologice, insistent când ceva a rămas neclar şi cu dragoste de lucru”.

Lucrări publicate

• Introducere în studiul literaturii vechi, Cernăuţi, Institutul de Arte Grafice şi Editură „Glasul Bucovinei”, 1922.

• Introducere în studiul literaturii vechi, ediţie, prefaţă şi note de Dan Horia Mazilu, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă & Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, 2006.

• Mic tratat de lingvistică generală, Cernăuţi, Editura „Revistei filologice”, 1930.

Afilieri

• Membru corespondent al Academiei Române (1919)

Premii

• Premiul „I. Heliade Rădulescu” al Academiei Române (1930)

Referinţe

• Mircea Borcilă, Alexe Procopovici (1884-1946) , în „Cercetări de lingvistică”, XXII, 1977, nr. 1, p. 17-26.

• Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicţionar de lingvişti şi filologi români, Bucureşti, Editura Albatros, 1978, p. 208-209.

• Eugen Pavel, Al. Procopovici şi vechiul scris românesc, în „Cercetări de lingvistică”, XXX, 1985, nr. 1, p. 10-13.

• Dan Horia Mazilu, Un istoric al literaturii române vechi, în „Luceafărul”, serie nouă, nr. 5, 28 februarie 1990, p. 12.