Academician

Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!
Articole
Legea privind organizarea si f...
din 27 decembrie 2001   Publicată în Monitorul Oficial nr. 843 din...

Academia Romana
  Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de...

Regulament pentru primirile de...
1.Alegerea de noi membri ai Academiei Române se va face în condiţii...

Lucian Blaga
    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, ju...

Ion Bianu
    Ioan C. Bianu (n. 8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba - d. ...

Ion Agarbiceanu
      (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos &m...

Constantin Anastasatu
(n. 2 septembrie 1917, Corabia — d. 26 iulie 1995) a fost un medic ftiziol...

Marius Andruh
(n. 1954) este un chimist român, membru corespondent al Academiei Rom&acir...

Eugen I. Angelescu
(n. 4 ianuarie 1896, Râmnicu Vâlcea - d. 19 februarie 1968, Bucureş...

Grigore Antipa
  Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoşani, d. 9 martie 1944, Bucur...

Alexandru Roman

 

Alexandru Roman (n. 26 noiembrie 1826, Auşeu, Bihor - d. 15/27 septembrie 1897, Sebeş) a fost un îndrumător cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române, unul dintre primii profesori român care a ţinut prelegeri şi a predat în limba română în Transilvania.

 

 

 

Biografie

 

 

Studiile primare şi secundare le-a terminat la Beiuş şi Oradea. A urmat studiile universitare la Viena, unde a studiat filosofia, matematica şi teologia. A fost profesor la gimnaziul românesc „Samuil Vulcan” din Beiuş. Aici a fost primul profesor care a ţinut prelegeri în limba română. Din 1851 a devenit profesor titular de limba română la Academia de drept din Oradea, iar din 1862 până în 1867,a fost profesor de limba română la Universitatea din Budapesta. De altfel el a fost iniţiatorul catedrei de limbă şi literatură română de la Universitatea maghiară.

 

În 1866 Alexandru Roman s-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Literare Române, cea care a devenit Academia Română. El s-a mai numărat printre organizatorii Societăţii de Leptură a Junimei Române Studioase (1851) şi ai Societăţii Petru Maior (1862). A fost redactor al gazetelor „Concordia” (înfiinţată la Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap, până în 1866) şi la „Federaţiunea” (1868 - 1876), înfiinţat tot de el la Budapesta. În paginile acestor reviste el a publicat articole deosebit de virulente care i-au atras numeroase procese de presă şi care au culminat cu Pronunciamentul de la Blaj din 1868, articol pentru care a fost condamnat la un an de închisoare.

 

Între 1865 şi 1888 a fost deputat în Cameră (parlamentul maghiar), unde a apărat drepturile românilor din Transilvania.