Alexandru Roman (n. 26 noiembrie 1826, Auşeu, Bihor - d. 15/27 septembrie 1897, Sebeş) a fost un îndrumător cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române, unul dintre primii profesori român care a ţinut prelegeri şi a predat în limba română în Transilvania.

Biografie

Studiile primare şi secundare le-a terminat la Beiuş şi Oradea. A urmat studiile universitare la Viena, unde a studiat filosofia, matematica şi teologia. A fost profesor la gimnaziul românesc „Samuil Vulcan” din Beiuş. Aici a fost primul profesor care a ţinut prelegeri în limba română. Din 1851 a devenit profesor titular de limba română la Academia de drept din Oradea, iar din 1862 până în 1867,a fost profesor de limba română la Universitatea din Budapesta. De altfel el a fost iniţiatorul catedrei de limbă şi literatură română de la Universitatea maghiară.

În 1866 Alexandru Roman s-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Literare Române, cea care a devenit Academia Română. El s-a mai numărat printre organizatorii Societăţii de Leptură a Junimei Române Studioase (1851) şi ai Societăţii Petru Maior (1862). A fost redactor al gazetelor „Concordia” (înfiinţată la Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap, până în 1866) şi la „Federaţiunea” (1868 - 1876), înfiinţat tot de el la Budapesta. În paginile acestor reviste el a publicat articole deosebit de virulente care i-au atras numeroase procese de presă şi care au culminat cu Pronunciamentul de la Blaj din 1868, articol pentru care a fost condamnat la un an de închisoare.

Între 1865 şi 1888 a fost deputat în Cameră (parlamentul maghiar), unde a apărat drepturile românilor din Transilvania.