Academician

Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!
Articole
Legea privind organizarea si f...
din 27 decembrie 2001   Publicată în Monitorul Oficial nr. 843 din...

Academia Romana
  Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de...

Regulament pentru primirile de...
1.Alegerea de noi membri ai Academiei Române se va face în condiţii...

Lucian Blaga
    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, ju...

Ion Bianu
    Ioan C. Bianu (n. 8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba - d. ...

Ion Agarbiceanu
      (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos &m...

Constantin Anastasatu
(n. 2 septembrie 1917, Corabia — d. 26 iulie 1995) a fost un medic ftiziol...

Marius Andruh
(n. 1954) este un chimist român, membru corespondent al Academiei Rom&acir...

Eugen I. Angelescu
(n. 4 ianuarie 1896, Râmnicu Vâlcea - d. 19 februarie 1968, Bucureş...

Grigore Antipa
  Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoşani, d. 9 martie 1944, Bucur...

Barbu Stirbei

 

 

 

Barbu Dimitrie Ştirbei, (n. august 1799, Craiova; d. 12 aprilie 1869, Nisa), a fost Domnitor în Ţara Românească: iunie 1849 - 29 octombrie 1853 şi 5 octombrie 1854 - 25 iunie 1856.

 

 

 

Implicarea în viaţa politică

 

Este fratele principelui Gheorghe Bibescu, fiul lui Dimitrie Bibescu si al Ecaterinei Văcărescu. A fost adoptat de bogatul său unchi, Barbu Ştirbey, căruia i-a preluat numele. După ce a studiat istoria şi ştiinţele de stat la Paris (1817 - 1821), devine sub domnia lui Alexandru Ghica visternic (director al visteriei), pentru ca între 1829 şi 1847 să ocupe alte funcţii importante în administraţia publică: ministru de interne, de culte, de justiţie etc. şi secretarul comisiei de redactare a Regulamentului Organic.

 

 

 

Domnitor

 

Pe tron s-a dovedit a fi un Domnitor prudent, activ şi bun organizator. Greutăţile pe care le-a avut de înfruntat, erau: întreţinerea armatei de ocupaţie ruso-turce (sarcină rămasă şi după Convenţia de la Balta Liman din 1849) şi să facă faţă puterii prea mari avute de comisarii extraordinari. Abia în 1851, după ce ţara se înglodase în datorii grele, a putut să obţină retragerea ocupanţilor. Ştirbei, prin economii şi controlul sever al cheltuielilor, a reuşit să scadă două treimi din datoriile ţării şi a găsit timp şi mijloacele necesare chiar şi pentru activităţi constructive. A ridicat teatrul din Bucureşti, a redeschis şcolile închise pe timpul Revoluţiei de la 1848, a mai îmbunătăţit dispoziţiile Regulamentului Organic cu privire la ţărani.

 

 

 

Ocupaţia austriacă. Îngreunarea situaţiei în Principate

 

Odată cu noua ocupaţie rusească (octombrie 1853), s-a retras la Viena împreună cu domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, de unde au fost rechemaţi amândoi (octombrie 1854) să domnească sub ocupaţie austriacă. Deoarece nu mai aveau deplină libertate de a acţiona şi se aflau sub tutelă straină, au fost nevoiţi să accepte decizii controversate, cum ar fi neprimirea emigranţilor revoluţionari în ţară. Cum ruşii au pierdut războiul Crimeei (1854 - 1856), Congresul de la Paris (1856) a luat protectoratul pe care îl aveau asupra Principatelor Române, prin care, pe lânga primirea Basarabiei de Sud, obţinuseră şi dreptul de a se pronunţa asupra soartei lor. Imperiul Otoman, care era invitat să convoace adunări în ambele Principate sub numele de Divanuri ad-hoc, nu le-a mai prelungit domnia celor doi principi (care erau numiţi pe o perioadă de şapte ani, iar termenul expira chiar în 1856), aceştia fiind adepţi ai unirii celor două Principate. În locul lor au fost numiţi caimacami care să prezideze hotărârile poporului.