Nicula (în ) este o localitate în judeţul Cluj, Transilvania, România.

Istoric

Locul este atestat documentar din anul 1326 ca hotar feudal de pădure sub numele de Mykolatelukefeu. În 1369 locul respectiv apare ca fiind locuit de români. Aşezarea este menţionată în 1456 ca Mykola, iar un an mai târziu, în 1457, ca Mycola.

În anul 1602 a ars tot satul, inclusiv biserica, după care niculenii şi-au refăcut casele şi gospodăriile. În locul bisericii din lemn arse în anul 1602 niculenii şi-au construit altă biserică din lemn pe dealul numit "Vergheleu", cu iconostas datat 15 februarie 1694 şi clopot inscripţionat din 1696 cu litere chirilice. În această biserică parohială a Niculei a fost aşezată icoana Maicii Domnului zugrăvită de meşterul Luca din Iclod în 1681 şi cumpărată de nobilul român Ioan din Nicula, care a dăruit-o bisericii parohiale din sat. Conform procesului verbal încheiat la 28 martie 1699 de iezuiţii conventului de la Cluj-Mănăştur, icoana ar fi lăcrimat în acel an din 15 februarie până în 12 martie, la fel ca icoana similară din Pociu, care ar fi lăcrimat în 1696.

Treptat numărul locuitorilor a crescut, mulţi dintre ei devenind "nemeşi" (mici nobili), pentru vitejia arătată în războaiele purtate de principii Ardealului. Astfel, recensământul din anul 1866 a consemnat la Nicula "160 de fumuri" (case), din care 142 aparţineau unor nobili români: Pop, Tămaş, Cupşa, Chifor, Paşca, Prodan, Mircea, Roman, Raţ, Fechete, Belindean, Vaida, Ancean, Mureşan etc.

Nicula a făcut parte până în 1919 din comitatul Solnocului Interior (Solnoc-Dăbâca), iar apoi din judeţul Someş.

Conform recensământului din 1930 populaţia Niculei era de 848 locuitori, dintre care 826 greco-catolici, 10 ortodocşi, 6 romano-catolici şi 6 reformaţi.

continuarea in pagina urmatoare ...