Sămănătorul a fost o revistă literară săptămânală, apărută la Bucureşti, de la 2 decembrie 1901 până la 27 iunie 1910. A jucat un rol important în viaţa literară a vremii şi a constituit catalizatorul pentru înfiinţarea curentului ideologic şi literar care i-a purtat numele - Sămănătorismul. Acest curent, promovat de colaboratorii revistei şi teoretizat de Nicolae Iorga, susţinea, în special prin intermediul paginilor revistei, valorile naţionale tradiţionale şi folclorice, necesitatea culturalizării ţărănimii, etc. „Sămănătorul” a publicat numeroase texte folclorice, documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu, precum şi comentarii privind clasicii literaturii române, traduceri din literatura universală, etc.

Până la 29 decembrie 1902, directori au fost George Coşbuc şi Alexandru Vlahuţă. Ulterior, direcţia a aparţinut unui comitet de redacţie sub conducerea lui Ilarie Chendi. Din mai 1905 până în octombrie 1906, animatorul ei a fost istoricul Nicolae Iorga, secundat de Ştefan Octavian Iosif, Mihail Sadoveanu şi Ion Scurtu. După plecarea de la revistă a lui Nicolae Iorga, celor trei redactori li s-a alăturat şi Dimitrie Anghel şi Constantin Sandu-Aldea, pentru partea literară, şi Gheorghe Munteanu Murgoci, pentru partea ştiinţifică. Din 1908, director al revistei a fost Aurel C. Popovici.

Printre colaboratorii revistei s-au mai aflat şi Ioan A. Bassarabescu, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu, George Topîrceanu, Ion Minulescu, Elena Farago, C. Moldovanu, Emil Isac, etc.