François Conrad Schlumberger (n. 2 octombrie 1878, Guebwiller, Alsacia; d. 9 mai 1936, Stockholm), a fost un geofizician francez, creatorul primelor metode de prospecţiune electrică a subsolului.

Marcel Schlumberger (n. 21 iunie 1884, Guebwiller, Alsacia; d. 19 august 1953, Val-Richer, Normandia) a fost un inginer francez, promotor al aplicaţiilor industriale ale prospecţiunii electrice; a fondat, împreună cu fratele său, Société de Prospection Électrique, din care s-a dezvoltat Schlumberger Limited, cea mai mare companie de prospecţiune petrolieră de pe glob.

Biografii

Născuţi într-o familie de industriaşi alsacieni, studiază amândoi la şcolile superioare de elită (grandes écoles) din Paris şi devin ingineri. Conrad Schlumberger este numit la 29 de ani profesor de fizică la Şcoala Superioară de Mine (École des Mines) din Paris. Aici dezvoltă primele metode eficiente de cercetare electrică a subsolului prin măsurători făcute numai la suprafaţă. Lăsând curent electric să se scurgă prin pământ între doi electrozi poate trage concluzii cu privire la constituţia solului studiind liniile de egal potenţial electric la suprafaţă. Descoperă în felul acesta şi un fenomen de polarizare spontană a solului în vecinătatea zăcămintelor metalice, ceea ce îi permite in 1913 să localizeze un depozit de cupru la Bor în Iugoslavia. Este prima descoperire a unui zăcământ metalic nemagnetic prin metode pur geofizice.

La cercetările sale se asociază după primul război mondial şi fratele său. Tatăl lor le pune la dispoziţie în 1919, sub forma unui contract, o sumă considerabilă (500.000 FRF) pentru dezvoltarea metodelor de prospecţiune electrică. Ca urmare, în 1920, împreună cu doi asociaţi, deschid primul lor birou de studii şi aplică noile metode la subsoluri cu consistenţe foarte diferite. În acea perioadă s-a impus utilitatea hărţilor de rezistivitate aparentă a subsolului – rezistivitatea unui teren omogen care ar duce la aceleaşi rezultate ale măsurătorilor – ca o completare a hărţilor geologice.

În 1923, primesc un contract din partea societăţii Steaua Română, al cărei director era Jules Meny, un absolvent al şcolii de mine din Paris, pentru extinderea metodelor de prospecţie electrică la cartarea sistematică a regiunilor petroliere române. Un rezultat cunoscut al acestei cercetări a fost detectarea – pentru prima oară prin metode pur geofizice – de rezerve de gaz natural la Ariceşti (1923).

Deşi afectată de criza economică din 1929-1933, Société de Prospection Électrique, creată în 1926, lucrează cu profit din 1929, graţie aplicării metodelor electrice în forajele petroliere. Fraţii Schlumberger, împreună cu Henri-Georges Doll (1902-1991), ginerele şi colaboratorul cel mai apropiat al lui Conrad Schlumberger, au dezvoltat în anii 1927-1929 tehnici de măsurare a potenţialului electric spontan (self-potential) de-a lungul forajului, şi a rezistivităţii diferitelor straturi traversate. În felul acesta se pot obţine semnale specifice straturilor care conţin petrol.

Conrad Schlumberger încetează din viaţă în 1936, dar răspândirea şi perfecţionarea metodelor de prospecţiune şi carotaj electric (în foraje) continuă cu mare rapiditate. In 1940, sediul Société de Prospection Électrique se mută la Houston (Texas). După război, chestiunile de prospecţiune la suprafaţă sunt continuate de Compagnie Générale de Géophysique, iar cele legate de măsurători în foraje petroliere de Schlumberger Limited.

Descrierea teoretică a procedurilor de prospecţiune electrică şi problema interpretării hărţilor de rezistivitate aparentă (o problemă înrudită cu aceea a tomografiei electrice folosită in medicină) prezintă dificultăţi matematice considerabile, care au fost şi sunt în continuare obiect de studiu. Unul din primele astfel de studii – de determinare a distribuţiei de potenţial în soluri cu stratificaţie paralelă – este datorat lui Sabba S. Ştefănescu, în colaborare cu C. si M. Schlumberger.

continuarea in pagina urmatoare ...