Academician

Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!
Articole
Legea privind organizarea si f...
din 27 decembrie 2001   Publicată în Monitorul Oficial nr. 843 din...

Academia Romana
  Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de...

Regulament pentru primirile de...
1.Alegerea de noi membri ai Academiei Române se va face în condiţii...

Lucian Blaga
    Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, ju...

Ion Bianu
    Ioan C. Bianu (n. 8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba - d. ...

Ion Agarbiceanu
      (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos &m...

Constantin Anastasatu
(n. 2 septembrie 1917, Corabia — d. 26 iulie 1995) a fost un medic ftiziol...

Marius Andruh
(n. 1954) este un chimist român, membru corespondent al Academiei Rom&acir...

Eugen I. Angelescu
(n. 4 ianuarie 1896, Râmnicu Vâlcea - d. 19 februarie 1968, Bucureş...

Grigore Antipa
  Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoşani, d. 9 martie 1944, Bucur...

Dimitrie A. Sturdza

Dimitrie Alexandru Sturdza - pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăuşanu - (n. 10 martie 1833, Miclăuşeni, judeţul Iaşi — d. 8 octombrie 1914, Bucureşti) a fost un academician, om politic român şi de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, Preşedintele Academiei Române între anii 1882 - 1884.

Educat la Academia Mihăileană, şi-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mişcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.

În 1899 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Ion Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deşi un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naţionalism şi dispreţuia tot ce era "străin", făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică şi industrială a ţării sale.

A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecţiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, Bucureşti, 1876 - 1897), precum şi alte acte şi documente în afară de pamflete politice minore.

A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind şi în perioada cât a fost prim-ministru.