În genetică, termenul evoluţie desemnează fenomenul prin care caractere noi, utile speciei, apărute la un individ şi transmise descendenţilor acestuia ajung să fie adoptate de o populaţie. Evoluţia stă la baza speciaţiei (adică apariţia unor specii noi din specii existente).

Termenul evoluţie nu se aplică exclusiv evoluţiei biologice; elementele chimice au evoluat din materie mai simplă, viaţa a evoluat din materie nevie, organismele complexe din forme mai simple. Aşadar, cuvântul evoluţie este un termen adecvat pentru a defini schimbarea.

Evoluţia biologică se referă la faptul că organismele complexe rezultă din ancestori mai simpli, deşi acest mod de abordare implică o puternică simplificare a unui proces complex. O discuţie completă despre evoluţia biologică necesită explicaţii detaliate din domeniul geneticii. De asemenea necesită investigarea diferenţelor care caracterizează speciile, genurile şi întreg arborele vieţii, deoarece aceste fenomene încearcă să fie explicate de teoria evoluţiei.

Evoluţia poate fi explicată în mai multe moduri, dar, pentru a surprinde cele două faţete ale ei (aspectele genetice şi diferenţele dintre organisme) vom prezenta două dintre definiţii:

1) Evoluţia este modificarea compoziţiei genetice a unei populaţii de la o generaţie la alta.

2) Evoluţia reprezintă modificarea gradată a organismelor în decursul timpului, apariţia de specii şi linii evolutive pornind de la forme ancestrale, precum şi generarea de diversitate.

Prima definiţie subliniază modificările genetice, iar termenul utilizat frecvent este de microevoluţie. Cu alte cuvinte, evoluţia are loc la cea mai mică scală atunci când frecvenţele alelelor dintr-o populaţie se modifică într-o succesiune de generaţii. Microevoluţia reprezintă de fapt modificarea genofondului unei populaţii.

Cea de a doua definiţie se referă la apariţia de noi forme de viaţă, care pot fi grupate la un loc cu alte forme de viaţă apărute întro ierarhie taxonomică. În mod obişnuit este denumită macroevoluţie şi priveşte schimbările evolutive peste nivelul speciei. Spre exemplu, apariţia penelor în timpul evoluţiei păsărilor dintr-un grup de dinozauri reprezintă o noutate evolutivă care poate fi folosită pentru a defini un taxon superior speciei.